Şi iarăşi, cine dintre noi se mai poate plânge că forţa primordială, cauza cauzelor, nu poate fi niciodată atinsă, descoperită, când toţi se căznesc să o apuce de la început, înapoi, şi nimeni nu s-a încercat să o învăluie, pentru clipa de faţă, să o prindă măcar o dată pe flanc?
Şi care e rostul să ţii morţiş să descoperi vreo cauză, şi că numai una singură şi cea dintâi, când toate cauzele, din nenorocire, sunt şi efecte şi dau din ele efecte îndrăcit de multiple şi de încâlcite.
Deci la ce bun să vrei numai o singură cauză, o forţă iniţială are vrem (trebuie) să fie şi generatoare, când ea însăşi ţine cu încăpăţânare să dea din ea numai multiplicitate; are setea ultimilor, a încâlcelei şi contradicţiei; îi trebuie multe milioane le oameni, de muşte, de bureţi, de jivine, de astre, şi aceasta încă cu preţul suferinţelor lor. îi trebuie şi „peştele-cufăr", şi peştele-fierăstrău" şi are setea numărului, a distanţelor şi itelilor mari, fără rost şi necesitate...
La început - ziseră toţi comesenii laolaltă - nu este adevă că: „Cuvântul a fost la Dumnezeu şi că D-zeu a fost cuvântu La început - afirmară ei cu tărie- mai înainte de a fi fost ori „cuvânt" a fost „alfabetul surdo-mut", căci nu este probabil materia cosmică, astrele să fi învăţat chiar de la început a g(?) ceva; că e prea posibil ca ele să nu fi fost în stare, la încep nici măcar să se ceară afară, şi nici chiar să zică „papa" sau „mamă". Asemenea, este foarte probabil - ziseră mai depa comesenii - că corpii cereşti s-au format nici din dărnicia D-zeu, nici din pofta lor proprie de a se învârti şi a se face n mai pentru atâta lucru din nimic ceva, apoi din gazoase solid ci e prea posibil ca ele să nu fi fost nici create, nici necreate, copii ai nimănui ieşiţi din calcule reuşite sau greşite şi, cu chiu cu vai, în rate şi hrăniţi insuficient la institutul „Maternitatea cerească" cu lapte contrafăcut cu apă gazoasă de lăptărese! Căii-lactee.
Că admiţând că ele se învârtesc numai din propriul lor gust, apoi e greu de presupus că fac aceasta în mod cu totul dezinteresat, fără nici o intenţie cât de mică de procopseai pe setea mulţimilor şi a distanţelor mari, fara rost şi necesitaie. Parcă ar fi chiar puţin comic să te învârteşti în veci de veci gratuit şi numai pentru a te vedea alţii...
- Cum, interese meschine, egoiste la corpii cereşti ? protestă plebea ideologică, naivă, care aştepta rezultatul afară în curte.
Şi totuşi ei aveau şi nu dreptate să se teamă astfel...
În adevăr, cine a putut mai întâi obliga materia şi forţa cosmică să fie ceva, când ele însele, la rândul lor, desfiinţându-se, dându-şi demisia, ar putea oricând obliga pe acel „cine" nu fie „nimic"?!...
(Urmează o variantă a finalului schiţei:)
Şi oare merită osteneala să ţii să descoperi numai o singură ba uză şi cea dintâi, când ea însăşi ţine cu atâta îndărătnicie să dea din ea numai multiplicitate, încâlceală şi contradicţie?
Şi care e rostul să ţii morţiş să descoperi vreo cauză, şi că numai una singură şi cea dintâi, când toate cauzele, din nenorocire, sunt şi efecte şi dau din ele efecte îndrăcit de multiple şi de încâlcite.
Deci la ce bun să vrei numai o singură cauză, o forţă iniţială are vrem (trebuie) să fie şi generatoare, când ea însăşi ţine cu încăpăţânare să dea din ea numai multiplicitate; are setea ultimilor, a încâlcelei şi contradicţiei; îi trebuie multe milioane le oameni, de muşte, de bureţi, de jivine, de astre, şi aceasta încă cu preţul suferinţelor lor. îi trebuie şi „peştele-cufăr", şi peştele-fierăstrău" şi are setea numărului, a distanţelor şi itelilor mari, fără rost şi necesitate...
La început - ziseră toţi comesenii laolaltă - nu este adevă că: „Cuvântul a fost la Dumnezeu şi că D-zeu a fost cuvântu La început - afirmară ei cu tărie- mai înainte de a fi fost ori „cuvânt" a fost „alfabetul surdo-mut", căci nu este probabil materia cosmică, astrele să fi învăţat chiar de la început a g(?) ceva; că e prea posibil ca ele să nu fi fost în stare, la încep nici măcar să se ceară afară, şi nici chiar să zică „papa" sau „mamă". Asemenea, este foarte probabil - ziseră mai depa comesenii - că corpii cereşti s-au format nici din dărnicia D-zeu, nici din pofta lor proprie de a se învârti şi a se face n mai pentru atâta lucru din nimic ceva, apoi din gazoase solid ci e prea posibil ca ele să nu fi fost nici create, nici necreate, copii ai nimănui ieşiţi din calcule reuşite sau greşite şi, cu chiu cu vai, în rate şi hrăniţi insuficient la institutul „Maternitatea cerească" cu lapte contrafăcut cu apă gazoasă de lăptărese! Căii-lactee.
Că admiţând că ele se învârtesc numai din propriul lor gust, apoi e greu de presupus că fac aceasta în mod cu totul dezinteresat, fără nici o intenţie cât de mică de procopseai pe setea mulţimilor şi a distanţelor mari, fara rost şi necesitaie. Parcă ar fi chiar puţin comic să te învârteşti în veci de veci gratuit şi numai pentru a te vedea alţii...
- Cum, interese meschine, egoiste la corpii cereşti ? protestă plebea ideologică, naivă, care aştepta rezultatul afară în curte.
Şi totuşi ei aveau şi nu dreptate să se teamă astfel...
În adevăr, cine a putut mai întâi obliga materia şi forţa cosmică să fie ceva, când ele însele, la rândul lor, desfiinţându-se, dându-şi demisia, ar putea oricând obliga pe acel „cine" nu fie „nimic"?!...
(Urmează o variantă a finalului schiţei:)
Şi oare merită osteneala să ţii să descoperi numai o singură ba uză şi cea dintâi, când ea însăşi ţine cu atâta îndărătnicie să dea din ea numai multiplicitate, încâlceală şi contradicţie?
RSS Feed (xml)